Dacă ați auzit de NAD+ dintr-o reclamă, de la un prieten sau dintr-un podcast despre longevitate, probabil ați rămas cu impresia că e ceva nou și exotic. De fapt, e o moleculă pe care biochimia o studiază de foarte mult timp. O aveți în corp chiar acum, în fiecare celulă, și lucrează fără pauză.
Mai jos găsiți explicația pe scurt, fără formule complicate: ce face NAD+, de ce a devenit subiect de discuție și ce puteți aștepta, realist, de la o perfuzie.
Pe scurt, în trei fraze
NAD+ este o coenzimă, adică o moleculă-ajutor fără de care anumite enzime nu își pot face treaba. Rolul ei principal e să ajute celulele să scoată energie din ce mâncăm. Nivelul ei scade odată cu vârsta, iar asta a stârnit interesul cercetătorilor și, mai departe, al industriei de suplimente.
O comparație din viața de zi cu zi
Gândiți-vă la o centrală care arde combustibil ca să producă curent. Ca să funcționeze, are nevoie de cineva care să care „scânteile” de la un punct la altul. În celulă, NAD+ face exact acest transport: preia electroni din alimentele descompuse și îi duce acolo unde sunt transformați în energie utilizabilă.
Când preia electronii, molecula își schimbă numele în NADH. Când îi cedează, redevine NAD+. Ciclul acesta se repetă continuu, în mitocondrii, micile „uzine” ale celulei. Fără el, respirația celulară s-ar opri.
De unde vine numele
NAD vine de la nicotinamid-adenin-dinucleotid. Nu trebuie să rețineți denumirea lungă. E suficient să știți două lucruri:
- partea de „nicotinamid” arată legătura cu vitamina B3 (niacina), din care organismul își poate construi NAD+;
- semnul „+” arată forma care așteaptă să preia electroni.
Mai mult decât un transportor
NAD+ nu doar circulă înainte și înapoi. Unele familii de enzime îl consumă de-a binelea:
- sirtuinele, implicate în felul în care celula se adaptează la stres și în reglarea genelor;
- enzimele care repară ADN-ul atunci când acesta suferă mici deteriorări;
- enzime care transmit semnale în interiorul celulei.
Pentru că aceste enzime îl descompun, organismul trebuie să producă NAD+ nou în permanență. Aici apare legătura cu vârsta.
De ce se vorbește despre NAD+ și vârstă
Măsurătorile făcute la om arată că nivelul de NAD+ scade pe măsură ce înaintăm în vârstă. Explicația probabilă are două părți: corpul produce mai puțin, iar consumul crește, pentru că enzimele de reparare au mai mult de lucru.
Atenție însă la pasul următor. Faptul că NAD+ scade cu vârsta este o observație. Ideea că, dacă refacem nivelul, oprim îmbătrânirea, este cu totul altă afirmație. Prima e bine documentată. A doua nu a fost demonstrată la om.
Ce s-a demonstrat și ce nu
Iată cum arată, onest, stadiul cercetării:
- la animale, refacerea nivelului de NAD+ a dat rezultate care au entuziasmat cercetătorii;
- la om, s-a arătat că anumite forme de administrare cresc nivelul de NAD+ măsurat în sânge;
- ce urmează după — dacă acea creștere se simte ca energie, concentrare sau sănătate pe termen lung — nu are încă un răspuns din studii mari și de durată.
Iar pentru perfuzie, datele sunt și mai puține decât pentru suplimente. Un lucru observat la om e că NAD+ intrat în venă este preluat repede din sânge, iar unde ajunge mai departe se studiază încă. Așadar, NAD+ e o direcție de cercetare interesantă, nu o soluție dovedită.
Pe ce căi poate ajunge NAD+ în organism
Corpul își face singur NAD+, pornind de la ce mâncăm (de exemplu, din vitamina B3). În afară de asta, există trei variante pe care le veți întâlni:
- Suplimentele orale — de cele mai multe ori nu conțin NAD+, ci „materie primă” din care corpul îl produce. Am explicat diferența în articolul NAD+: pastile, injecție sau perfuzie.
- Perfuzia intravenoasă — NAD+ ajunge direct în sânge, fără pierderile de la absorbția digestivă, într-o doză cunoscută.
- Alte forme — injecții, plasturi, spray-uri. Nu sunt echivalente între ele.
Cum arată o perfuzie cu NAD+
La clinica Synerva din București, perfuzia cu NAD+ se face în două doze, 100 mg sau 250 mg, după o evaluare medicală înainte de prima ședință. Medicul stabilește doza.
Perfuzia curge lent: o ședință durează între 90 și 180 de minute. Ritmul lent nu e un moft. Dacă NAD+ curge prea repede, pot apărea senzații neplăcute, cum ar fi greața, roșeața sau o apăsare în piept. Ele trec, de regulă, când ritmul este încetinit. Dacă simțiți ceva neobișnuit, spuneți imediat asistentei.
Prețul este de 600 lei pentru 100 mg și 1.250 lei pentru 250 mg. Există și varianta Longevity Complex, cu NAD+, vitamina C și glutation în aceeași ședință. Toate prețurile sunt pe pagina de prețuri. Perfuzia se poate face și la domiciliu, în București și Ilfov, cu taxă de deplasare.
Pentru cine are sens și pentru cine nu
Are sens să discutați despre NAD+ la evaluare dacă sunteți adult, nu căutați o rezolvare pentru o boală și înțelegeți că rezultatul nu poate fi promis.
Nu are sens dacă:
- aveți o oboseală care nu trece și nu are explicație — ea trebuie investigată cu analize și consult;
- sunteți însărcinată sau alăptați;
- aveți insuficiență renală severă, alergii cunoscute la componente sau o infecție activă severă.
Dacă aveți o afecțiune cardiacă sau oncologică activă, perfuzia nu e exclusă automat, dar decide medicul, de la caz la caz.
Ce să întrebați la evaluare
Ca să plecați cu o imagine clară, puteți întreba: ce doză mi se potrivește și de ce, cât va dura ședința, ce fac dacă mă simt rău în timpul ei și cât de des ar avea sens să revin. Frecvența nu e fixă: o stabilește medicul la evaluare.
Înainte de orice decizie, evaluarea medicală stabilește dacă perfuzia cu NAD+ este potrivită pentru dumneavoastră.