Toamna, rafturile farmaciilor se umplu de cutii cu „imunitate” pe etichetă, iar pe internet apar tot mai des perfuziile cu vitamine. Dacă n-ați încercat niciuna dintre variante și nu știți de unde să începeți, acest ghid vă explică pe scurt ce fac de fapt trei nutrienți des pomeniți, vitamina C, zincul și vitamina D, și când are sens fiecare formă: pastila, perfuzia sau injecția.
Ideea de bază: deficitul contează, surplusul mai puțin
Sistemul imunitar are nevoie de vitamine și minerale ca să funcționeze normal. Vitamina C, zincul și vitamina D sunt printre ele. Când unul dintre ei lipsește, adică există un deficit, apărarea organismului slăbește și infecțiile prind mai ușor.
Aici apare însă o greșeală frecventă de logică. Faptul că lipsa unui nutrient dăunează nu înseamnă că o cantitate în plus ajută. Cercetătorii au testat separat suplimentarea la oameni fără deficit, iar rezultatele au fost mult mai modeste decât sugerează reclamele.
Vitamina C: ce face și ce nu face
Vitamina C contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, de exemplu la activitatea celulelor care apără organismul de microbi.
Ce au arătat analizele mari:
- Luată zilnic, nu a scăzut riscul de răceală la oamenii obișnuiți.
- La persoanele cu efort fizic foarte intens, cum sunt maratoniștii sau cei care se antrenează la frig extrem, riscul de răceală a scăzut.
- Luată regulat, a scurtat puțin durata răcelilor.
- Luată abia după ce a început răceala, nu a avut un efect constant.
Concluzia autorilor: pentru majoritatea oamenilor, vitamina C luată de rutină pentru a preveni răceala nu se justifică. Un beneficiu mai mare pare să apară la cei care au un nivel scăzut de vitamina C, de exemplu fumătorii sau persoanele care mănâncă foarte puțin variat.
Zincul: util când lipsește, nu ca scut
Zincul este necesar pentru imunitate, iar deficitul lui contează. Ca supliment pentru răceală, studiile au găsit:
- un efect mic sau deloc în prevenție;
- o posibilă scurtare a răcelii, dacă e luat în timpul ei, dar cu dovezi slabe;
- mai multe efecte neplăcute ușoare, cum ar fi gustul metalic și disconfortul digestiv.
Zincul are și o limită de siguranță. Dozele mari, luate săptămâni la rând, pot încurca absorbția cuprului și pot afecta chiar funcția imunitară. Așa că „mai mult” nu e o idee bună aici.
Vitamina D: corectați un deficit, nu prevenți o răceală
La vitamina D, analizele mari au găsit o scădere mică a riscului de infecții respiratorii, legată mai ales de doze zilnice mici, luate timp îndelungat.
De aici o consecință practică: vitamina D injectabilă nu este o metodă de a nu răci. Este o injecție intramusculară, nu o perfuzie, durează în jur de 10 minute și se face doar după analize care arată un deficit. Analiza obișnuită se numește 25-OH vitamina D. Spre deosebire de vitamina C, vitamina D în exces poate face rău, de aceea doza nu se alege după ureche.
Pastile sau perfuzie: care e diferența reală
Diferența principală ține de drumul pe care îl face substanța.
- Pastila trece prin digestie. Organismul absoarbe doar o parte și își controlează strâns nivelul de vitamina C din sânge.
- Perfuzia duce substanța direct în sânge, fără pierderile de la absorbția digestivă. De aceea, concentrația din sânge ajunge mult mai sus.
Ce nu rezultă de aici: că o concentrație mai mare înseamnă automat un efect mai bun. Studiile cu vitamina C intravenoasă la pacienți foarte bolnavi, internați la terapie intensivă, nu au arătat un beneficiu, ci chiar rezultate mai slabe decât placebo. E un context foarte diferit de o perfuzie făcută de un om sănătos, dar arată că „mai mult, direct în venă” nu e o regulă care funcționează mereu.
Perfuzia are sens pentru cineva care vrea un aport de micronutrienți sub supraveghere medicală, după o evaluare. Nu înlocuiește alimentația, somnul sau vaccinarea.
Când merită o analiză
Suplimentarea țintită are sens mai ales când există un deficit. Câteva repere:
- Vitamina D: analiza 25-OH vitamina D, înainte de orice doză mare.
- Zincul: se măsoară în sânge, dar rezultatul e influențat de mai mulți factori și nu arată mereu aportul real. Are rost la persoanele cu afecțiuni digestive, după operații bariatrice, la cei cu dietă vegetariană sau vegană și la consumul cronic de alcool.
- Vitamina C: are rost mai ales la fumători și la persoanele cu alimentație foarte puțin variată.
Rezultatele se interpretează la consult, nu singur, după un tabel găsit pe internet.
Ce nu face o perfuzie cu vitamine
Ca să fie clar de la început:
- nu previne infecțiile și nu înlocuiește vaccinarea;
- nu e o soluție pentru o răceală, o gripă sau altă infecție deja instalată. Dacă aveți febră, mergeți la medicul de familie;
- nu compensează lipsa de somn sau o alimentație dezechilibrată pe termen lung.
Ce perfuzii există
- Immunity Boost: vitamina C, vitamine din complexul B, minerale și oligoelemente, într-o singură perfuzie de 60 de minute. Costă 600 lei pe ședință.
- Longevity Complex: NAD+, vitamina C și glutation în aceeași ședință, administrate pe rând, în 120–150 de minute. Costă 900 lei.
- Vitamina D injectabilă: 100.000 UI la 200 lei sau 300.000 UI la 250 lei, doar după analize care arată deficitul.
Clinica are și alte protocoale, care se discută la evaluare. Perfuziile se pot face în clinica din București sau acasă, în București și județul Ilfov, cu taxă de deplasare de 100 lei, respectiv 150 lei. Toate prețurile sunt pe pagina de prețuri.
Pe scurt: dacă vă simțiți bine și mâncați variat, s-ar putea să nu aveți nevoie de nimic în plus. Dacă vă gândiți totuși la o perfuzie, evaluarea medicală stabilește dacă ea e potrivită pentru dumneavoastră.